1 Av_nd deci aceste f[g[duin@e, iubi@ilor, s[ ne cur[@im pe noi de toat[ ]ntinarea trupului \i a duhului, des[v_r\ind sfin@enia ]n frica lui Dumnezeu.
2 Face@i-ne loc ]n inimile voastrea! Pe nimeni nΓÇÖam nedrept[@it, pe nimeni nΓÇÖam v[t[mat; pe nimeni nΓÇÖam ]n\elat. 3 NΓÇÖo spun spre os_ndirea voastr[, c[ci vΓÇÖam spus dinainte c[ sunte@i ]n inimile noastre, ca ]mpreun[ s[ murim \i ]mpreun[ s[ tr[im. 4 Mult[ ]mi este ]ncrederea ]n voi, mult[ ]mi este lauda pentru voi; umplutu-mΓÇÖam de m_ng_iere! Cu tot necazul nostru, sunt cov_r\it de bucurie!
5 C[ci chiar dup[ ce am venit ]n Macedonia, trupul nostru nΓÇÖa avut nici o odihn[, nec[ji@i fiind ]n toate chipurile: din afar[, lupte; din l[untru, temeri. 6 Dar Dumnezeu, Cel care-i m_ng_ie pe cei smeri@i, ne-a m_ng_iat pe noi cu venirea lui Tit, 7 \i nu numai cu venirea lui, ci \i cu m_ng_ierea cu care el a fost m_ng_iat la voi, dup[ cum ne-a vestit el nou[ dorul vostru, pl_nsul vostru, r_vna voastr[ pentru mine, a\a ]nc_t eu mai mult s[ m[ bucur.
8 C[ chiar dac[ vΓÇÖam ]ntristat prin scrisoare, nu-mi pare r[u (de\i mi-a p[rut r[u); fiindc[ v[d c[ scrisoarea aceea, fie \i numai pentru un timp, vΓÇÖa ]ntristat. 9 Acum m[ bucur, nu pentru c[ vΓÇÖa@i ]ntristat, ci pentru c[ vΓÇÖa@i ]ntristat spre poc[in@[; fiindc[ dup[ Dumnezeu vΓÇÖa@i ]ntristat, pentru ca s[ nu ave@i nici o pagub[ din partea noastr[. 10 C[ci ]ntristarea cea dup[ Dumnezeu aduce poc[in@[ spre m_ntuire, f[r[ p[rere de r[u; iar ]ntristarea lumiib aduce moarte. 11 C[ci iat[, ]nsu\i faptul acesta c[ vΓÇÖa@i ]ntristat dup[ Dumnezeu, c_t[ s_rguin@[ vΓÇÖa adus!, \i c_t[ dezvinov[@ire!, \i c_t[ m_hnire!, \i c_t[
